Tocmai am citit un text minunat care m-a dus catre ceva raspuns asteptat. Am realizat ca periodic ma reindragostesc de Tudor: cu fluturasi si emotii cand ajung acasa, cu gatit chestii care sa-i faca placere sau cumparat mici cadouri, in fine pisiceala dinasta dragastoasa de lebaduta. Ma intrebam mereu de ce mi se intampla chestia asta si cum functioneaza. Am gasit raspunsul in textul asta minunat al lui Andrei Tudose  http://deliveringme.com/in-love-forever/ in  care am realizat ce frumos mi se conserva dragostea sau cat de simplu e de fapt sa ai o relatie frumoasa. Merci!
De fapt textul l-am gasit acum cateva luni cand am scris asta, dar nu i-am mai dat post. Acum am recitit ce a scris Andrei si mi se pare la fel de real si viu.

brrrrr

Dupa angoasa de 22 vine angoasa de licenta. Ea trece cu Daft Punk si cu schite matinale la care se pot adauga tors de mata in brate si chipsuri. Nu stiu cat de buna va iesi colectia mea, insa daca vine la pachet cu albumul asta cred ca o sa fie cam tare.

Angoasa de 22

De fiecare data cand se apropie 09.04 incep sa ma simt ciudat. Eu nu am treaba cu inceputurile, cu revelionul, cu luni noi si zile de luni si alte lucruri dinastea, insa de ziua mea mereu ploua. Si ploua si e mohorat si la un moment dat am 5 minute de soare absolut superbe. Si apoi ma gandesc ce n-am facut intr-un an si brusc am realizat ca de data asta fac 22. Pentru mine intotdeauna acest 22 a fost o linie alba. La 22 ani ma vedeam "mare". Inca de la 16 imi spuneam ca 22 asta inseamna ceva si acum mai sunt 9 ore pana la 22 si nu ma simt mare. Ma simt la fel de sigura sau de nesigura ca la 16. Poate putin mai cuminte si cu mai putine afteruri la bord. Si ma tot gandesc ca mai am 6 ani. De curand am citit un articol care spunea ca femeile imbatranesc fizic la 28. Deci 6 ani. Si apoi ce? Daca peste 6 ani nu o sa fiu "mare" cum o sa mai dreg toata treaba asta?! O sa ajung o copila "desfigurata de varsta" (nu detin drepturile petru expresie). Intotdeauna mi-a fost mila de oamenii de 30 care nu au reusit sa isi managerieze bine viata si cu fiecare an mi se face din ce in ce mai frica sa nu ajung in categoria aia. Si cam asta e finalul:
angoasa de 22.

Acusi

Din clasa a12-a de cand faceam pregatire la desen ca sa intru la arte am cunoscut-o pe Iulia. La inceput vorbeam la tigara si pana la urma ne-am imprietenit. Pentru ca toata viata mea s-a petrecut in Bucuresti la un moment dat cand Iulia mi-a spus te sun acusi am asteptat 3 ore telefonul ei, pana m-am hotarat si am sunat-o eu : - mai, n-ai uitat de mine, nu trebuia sa ma suni "acusi"? - pai tocmai,  "acusi". Atunci n-am inteles. Si mi-a mai luat inca vreo cateva luni sa inteleg ce insemna acel acusi. Nu prea stiu care e treaba aia cu dilatarea timpului, dar de fiecare data cand una dintre prietenele mele imi spune "acusi" incep sa prind cate putin. Acusi nu e niciodata la fel. Acusi e de la 5 minute la 5-50 de ore. Acusi e indefinit. Variabil. Nesigur. Acusi e chill. Acusi ma bantuie si inca ma feresc de el si mai cer niste specificatii de ordinul orelor pe langa. Acusi e simpatic si din cauza asta zambesc de fiecare data cand il aud si imi amintesc de Iulia. Nu stiu cum functioneaza altii, dar pe mine acusi m-a imblanzit.

Imi era dor

Imi era dor sa seman putin cu mine, dar nici de asta nu am timp. Imi era dor de parul ala negru cu breton care se sparge in cercelul din gura pe care cateodata il schimbam cu unul negru si speriam asistentele medicale in autobuz. Imi era dor sa nu-mi fie frica de bicicleta si role si limitatoare de viteza, patine cu rotile, oale de gatit, skiuri de skiat, lame de ras, vata de zahar cu prea mult zahar si prea putin colorant. Sa nu-mi fie frica sa pierd sau sa plang sau sa nu-mi placa xanaxul. Imi era dor sa zac cu un ochi la peste si unul pierdut printre caracterele care oricum nu ma prindeam ce inseamna si de ce se insiruiesc in fata mea pe foaia aia alba. Degeaba. Imi era dor de noi cand credeai ca imi plac trandafirii, desi iti tot repetam ca iubesc lalelele negre ca sunt triste si mature prea devreme- ca mine. Imi era dor de fericirea aia cretina de vara cu miez de noapte si vinuri pierdute la baraka. Imi era dor sa-mi amintesc ca iubesc Parisul si ca vreau sa ajung sa fac parte din el. Imi era dor de astea si de inca altele, dar acum nu am timp sa imi mai fie.