Cel mai pipi Vice

De obicei sunt frustrata ca ajung acasa plictisita de la petreceri. Daca nu pune muzica vreun Adonis emasculat sau vreo londonaciune asteptata nu prea ma mai misca ce se intampla. Aseara dupa Berlin am ajuns pe la halele alea de vis-a-vis de Rebu. Am fost vreo cateva ore aproape singurii oameni care se avantau la scena cu muzica ok. M-am zbatut ceva pe tup tupurile lui Eusebio apoi a inceput sa puna Camil. Faza e ca la un moment dat a venit o tipa care efectiv a cazut in cap, apoi s-a strans usor in pozitia fetusului si a adormit ca un bebe linistit si cuminte pe jos. Baietii au carat-o pe canapele. Cateva ore am uitat ca e pe acolo, apoi am vazut cea mai Vice faza: tipa se ridica, isi da jos colantii si se pisa. Exact. Se pisa. Se pisa in timp ce eu si cu Iulia ne uitam una la alta. Apoi isi trage la loc colantii, si continua somnul de bebe cuminte. Nici nu a observat ca eram acolo, ca a facut o balta in care au calcat cam toti oamenii care au mai intrat in backstage, ca m-am zgait la pizda ei ca o ciudata neintelegand ce se intampla.

Puctaje depunctate

La un moment dat aveam o prietena. Ne vedeam des si vorbeam mult. Citeam mult. Discutam mult. Inventasem chiar si un joculet in care dadeam punctaje cartilor citite in perioadele in care nu ne vedeam... Am ajuns la asta dupa o discutie despre Murakami. Dupa un dus in care m-am gandit de ce nu imi place: Viata e ea insasi plina de camere intunecate si nu am nevoie de carti care sa creeze nise pe sub scari si usi secrete. Nu e francez. Ma plictiseste. Niciodata nu mi se potriveste ce mi se recomanda, cu doua exceptii, prima nu mi-a mai dat de mult puncte pe carti.