Nu am mai scris de mult cu toate ca in cateva seri inainte sa adorm m-am tot gandit postul asta. Se refera la prietenie. La fetele si baietii din viata mea care ma fac intreaga. La faptul ca am realizat ca toata copilaria am fost intoxicata de conceptul de "best friend" si ca inca imi e greu sa ma raportez asa la oameni. Toti prietenii mei sunt cei mai buni: prieteni buni de barfit, prieteni buni de disecat relatii, preteni buni de lucrat, prieteni buni de iubit,prieteni buni de film, de restraurant, de iesit, prieteni bun si atat. Trebuie sa renunt la aberatia asta de cea mai buna sau cel mai bun pentru ca mereu ma simt prost fata de ceilalti nementionati. E minunat ca sunt inconjurata de oameni atat de misto incat imi e greu sa-i pun pe unii in fata celorlalti si cu toate astea imi e greu sa nu ma intreb: restul oamenilor cum se descurca cu asta? Au piramida prieteniei vesnice-temporare? Poate e o solutie de protectie ca in cazul in care  renunti la cineva pentru ca nu mai merge- nu ai renuntat la un cel mai bun.