Angoasa de 22

De fiecare data cand se apropie 09.04 incep sa ma simt ciudat. Eu nu am treaba cu inceputurile, cu revelionul, cu luni noi si zile de luni si alte lucruri dinastea, insa de ziua mea mereu ploua. Si ploua si e mohorat si la un moment dat am 5 minute de soare absolut superbe. Si apoi ma gandesc ce n-am facut intr-un an si brusc am realizat ca de data asta fac 22. Pentru mine intotdeauna acest 22 a fost o linie alba. La 22 ani ma vedeam "mare". Inca de la 16 imi spuneam ca 22 asta inseamna ceva si acum mai sunt 9 ore pana la 22 si nu ma simt mare. Ma simt la fel de sigura sau de nesigura ca la 16. Poate putin mai cuminte si cu mai putine afteruri la bord. Si ma tot gandesc ca mai am 6 ani. De curand am citit un articol care spunea ca femeile imbatranesc fizic la 28. Deci 6 ani. Si apoi ce? Daca peste 6 ani nu o sa fiu "mare" cum o sa mai dreg toata treaba asta?! O sa ajung o copila "desfigurata de varsta" (nu detin drepturile petru expresie). Intotdeauna mi-a fost mila de oamenii de 30 care nu au reusit sa isi managerieze bine viata si cu fiecare an mi se face din ce in ce mai frica sa nu ajung in categoria aia. Si cam asta e finalul:
angoasa de 22.