Daca nu e dragoste atunci nu stiu ce e...

Ma obsedeaza melodia asta ( The xx- Angels)... Si nu de azi de ieri... E.. Dragoste... Ma mistuie ... Din ziua in care a aparut o ascult in disperare si imi aduc aminte din senin, ma trezesc dimineata cu refrenul pe buze si il cant in dus, sau o cant in cap cand fac diverse lucruri sau deschid laptopul cu o nevoie atat de puternica de a o asculta... Sau o cant lui cand am nevoie de curaj ... E magica . Atat de simplu.

https://www.youtube.com/watch?v=_nW5AF0m9Zw

Cu cafeaua la volan

Astazi am patit o chestie foarte ciudata si in acelasi timp amuzanta. De obicei m-am obisnuit sa fiu injurata in trafic, ca deh, asa suntem noi ca natie, mai tarani jegosi needucati- in definitiv la ce te poti astepta de la o natie de ciobani?!? Eram in masina si plecam de la scoala cand un baiat s-a hotarat sa se strecoare milimetric prin dreapta, nu l-am vazut( mea culpa) si cand am virat si eu putin la dreapta era sa-l lovesc. A pus frana brusca cu scartait si in fine a inceput sa ma certe prin geam- nimic nou. S-a agatat de oglinda mea laterala dreapta - care momentan nu mai este, asta e alta poveste- si a inceput un bla bla bla ca nu tin la masina si bla... In fine, verde la semafor totul bine si frumos, dar el s-a hotarat ca nu e de ajuns ce a facut pana atunci asa ca s-a asezat in stanga mea si a inceput sa-mi strige prin geam ceva ce suna o invitatie la cafea. L-am refuzat politicos. Peste putin timp eram blocata pe stradutele alea cu nume de capitale si ma trezesc cu respectivul in stanga- care de data asta facea operatiunea de guerilla si iesise din masina special ca sa mai incerce o data faza cu iesitul la cafea. Intre timp eu il sunasem pe prietenul meu sa ma hlizesc la telefon de eveniment, telefonul era pe speaker baiatul urla la usa si o tine leandra cu cafeaua. I-am spus ca e in direct si apoi a continuat: l-a salutat politicos pe prietenul meu si au urmat 30 de secunde de sfaturi despre cum ar trebui sa aiba grija de mine ca sa am grija de masina. Problema este ca am observat ca suntem vecini la vreo doua strazi- sper sa nu mai dau de el. Concluzia: Nu-mi dau seama daca a fost un gest cute sau disperat. Inca ma mai gandesc. In ambele cazuri a fost extrem de gresit.

Imperiul fostelor partea a2a

Acum ceva timp postasem despre imperiul fostelor si cum sunt ele mai ieftine. Acum am alte dileme: pana unde poti duce disperarea de fosta? De la a impinge actuala la o aniversare, a nu vorbi cu fostul dupa care a-l cauta, a inventa acte de care ai impetuoasa nevoie, dar pe care nu le folosesti de luni bune, a nu-ti lua lucrurile nici dupa un an, a-l suna la 2 dimineata de ziua prietenei lui cand stii clar ca e cu ea la concert, pana la a-i urmari absolut toate posturile si a-i da like-uri si comentarii la absolut toate. Vad o multime de exemple similare si mi se scranteste ceva in creier.  Adica acestor fete nu li se pare la un moment dat ca e prea mult? Ca sunt prea batrane sa se comporte asa? Ca e jignitor in primul rand fata de ele? Si ca la un moment dat si saculetul cu toleranta se rupe? Ca cel mai simplu ar fi fost sa ia cateva zile passiflora pana deveneau linistite si li se rezolvau problemele si atunci nici dramele nu ar fi crescut atat in ele... Sau si mai simplu ar fi fost sa aiba parte de putina educatie si putina domnie... Dar e prea greu ... fetele sunt deja crescute si dramele ingreunate

Cateodata nu urasc toamna

Cateodata unele zile sunt ploioase si mohorate. E perfect. Sunt genul ala de zile care se potrivesc cu supa in oras si vizita la Carturesti. Cu doua albune in plasa plus cartea pe care ma chinui sa o citesc de 3 ani cel putin, insa intotdeauna uit sa o cumpar. Cu alte doua reviste si bere de ghimbir. Cu pantalonii comozi si puloverul pufos si supradimensionat furat de la Iulia. Cu tors ore mohorate pe canapea pana la adormeala.
Si toamna are rostul ei, imi ofera ceva timp pentru mine.