Imi era dor

Imi era dor sa seman putin cu mine, dar nici de asta nu am timp. Imi era dor de parul ala negru cu breton care se sparge in cercelul din gura pe care cateodata il schimbam cu unul negru si speriam asistentele medicale in autobuz. Imi era dor sa nu-mi fie frica de bicicleta si role si limitatoare de viteza, patine cu rotile, oale de gatit, skiuri de skiat, lame de ras, vata de zahar cu prea mult zahar si prea putin colorant. Sa nu-mi fie frica sa pierd sau sa plang sau sa nu-mi placa xanaxul. Imi era dor sa zac cu un ochi la peste si unul pierdut printre caracterele care oricum nu ma prindeam ce inseamna si de ce se insiruiesc in fata mea pe foaia aia alba. Degeaba. Imi era dor de noi cand credeai ca imi plac trandafirii, desi iti tot repetam ca iubesc lalelele negre ca sunt triste si mature prea devreme- ca mine. Imi era dor de fericirea aia cretina de vara cu miez de noapte si vinuri pierdute la baraka. Imi era dor sa-mi amintesc ca iubesc Parisul si ca vreau sa ajung sa fac parte din el. Imi era dor de astea si de inca altele, dar acum nu am timp sa imi mai fie.