Puctaje depunctate

La un moment dat aveam o prietena. Ne vedeam des si vorbeam mult. Citeam mult. Discutam mult. Inventasem chiar si un joculet in care dadeam punctaje cartilor citite in perioadele in care nu ne vedeam... Am ajuns la asta dupa o discutie despre Murakami. Dupa un dus in care m-am gandit de ce nu imi place: Viata e ea insasi plina de camere intunecate si nu am nevoie de carti care sa creeze nise pe sub scari si usi secrete. Nu e francez. Ma plictiseste. Niciodata nu mi se potriveste ce mi se recomanda, cu doua exceptii, prima nu mi-a mai dat de mult puncte pe carti.