Am primit ieri o carte. Cartea mamei mele. Cu dedicatie scrisa de mana, dar m-am îmbufnat. În loc sa fiu mandra și fericita pentru ea, m-am oprit într-un detaliu total insignifiant ca faptul ca nu am primit laude publice pentru niște pagini citite și revizuite. Și asta pentru ca mereu am fost obișnuită sa fie "doamna de la tv" sau "doamna a cărei voce o cunosc oamenii de pe post" și "doamna perfecta", în concluzie am uitat ca e om. Am uitat ca și pentru cei mai buni e important sa te bucuri cu ei când e cazul. Am uitat câte pagini de caiete, compuneri, essais, licențe, texte, abstracte, pălării și alte producții ale subsemnatei a corectat în loc de somnul de frumusețe. Am uitat ca oamenii uita când sunt stresați și surpriza, mama e om.
În concluzie,
CU BLOGUL PE GLOB Raluca Tudor
Merci
Ps: Felicitări Alexandrei Bardan pentru coperta. Inițial am suferit ca nu am fost eu artistul invitat, însă ea a făcut o treaba foarte buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu