Fara falangele distale e nasol

Astazi mi-a plecat prietena in Anglia. Am o senzatie asemanatoare retezarii falangelor distale cu un cutit prost ascutit. Pot trai fara ele, insa nu ma simt intreaga. Chiar daca relatia noastra in ultimele luni a schiopatat si ajunsesem sa nu o mai prind fara "sot" tot ma simt handicapata. Cu cine mai fac rata cu portocale? Cui ii mai vars toate lacrimile, sperantele, dorintele, idealurile, ideile bune; cretine; ticnite?! Cu cine mai am vinerea de seriale proaste sau cu cine fug in vama cand am nevoie de o pauza? Pe cine mai dau vina cand sunt pur si simplu furioasa sau cu cine alerg dupa cadouri de ultima ora? Si nu e vorba numai despre asta; este mult mai mult. Dar sunt seaca si nu pot sa explic. Si stiu ca poate e imatur sa sufar atat ca un prieten pleaca la studii, insa cand prietenul ala e atat de stresat incat ajunge la spital si nu te suna, iar tu afli de la prietenul tau - cu care aparent nu are nicio treaba E grav. Inseamna ca relatia aia chiar a plecat. Inseamna ca toti anii de dragoste investiti au fost degeaba si inseamna ca eu am fost proasta idealista ca de obicei. Inseamna ca Argentinul nu o sa mai fie bodega in care ieseam cu ea dupa repetitiile la teatru - ci e doar un jeg cu bere ieftina. Toate locurile imblanzite de-a lungul acestor ani vor fi din nou neanimate si seci- goale.